3 chestii cool despre Scoala 23 din Bucuresti:

1. La intrare te lovesti de 38 de icoane (si da, am numarat bine, nu-s 37!).

2. Tot la intrare dai de o poezie care incepe cu:

“Copiii nostri nu sunt copiii nostri
Ei sunt copiii dorintei nestavilite de sine a naturii”

3. Deisgur, tot la intrare gasesti un telefon public (care, spre mirarea mea merge) care are numarul: 021-101.827.

Sa va explic, cat am fost de serviciu am tot dat bipuri pe numarul asta, telefonul public suna si paznicul se tot intreba ce suna. Se ducea la telefon, se uita in stanga, in dreapta… era nedumerit. A fost chiar amuzant de serviciu.

Vin vremuri cacacioase…

Si de aia am eu o mare hartie igienica pe masa… (Chiar am.)

Am inceput cu note si alte chestii ce-mi tin creierasul si timpul liber ocupat. Un test pe zi, 5 note pe saptamana… hehe…

PS: Apropos de vremuri cacacioase… invat excretia la mamifere (la biologie, ba, ca ma asculta!).

Iar am discutat cu profesorul de religie.

Irelevant cum am discutat, ma aflu intr-un moment in care nu-mi vine sa scriu ce simt cand “discut cu el” despre tema: “religie si ora de religie”.

DAR m-a intrebat iar ceva… care a inceput, ca de obicei, cu:

“Dar la voi cum e cu … ”

La voi, acolo, la voi. Ma seaca chestia asta. La voi. Voi.

In primul rand nu stiu cum e pentru ca mie nu mi se baga religie pe gat cum se baga copilasilor din Romania. Cum sa predai ce este “pacatul” in 2 pagini de caiet si apoi sa le ceri copilasilor sa memoreze ca pe poezie? De ce sa ceri un referat de FIX 5 pagini despre cine stie ce tema?

Relevant este ca i-am zis ca ma simt exclus cand imi zice: “La voi cum e cu …”, iar el mi-a raspuns ca nu el ma “exclude”, ci sistemul.

Cam asa e… sistemul baga (la propriu) cu lingurita bucati din Dumnezeu si diverse porcarii in capul oamenilor inca din clasa intai.

» Citeste in continuare pe tema “ora de religie” …

De bine ce am stat si am tocit azi pentru geografie… Profesorul nu l-a poftit pe “individul Ariel” la tabla, in schimb a vorbit despre problemele sale.

A scos sefa clasei la tabla si a pus-o sa scrie despre salariu si cheltuieli. Salariul si cheltuielile lui de fapt.

Ne-a zis ca are salariu 800 RON si (dupa calculele facute cu el la tabla) 880 RON costa chiria, intretinerea, o paine pe zi si 10 cartofi.

Ne-a mai declarat ca nu are televizor si că ca sa vada un meci se duce prin Cora si se uita la cine stie ce vitrina cu televizoare, plasme si LCD-uri.

Acum inteleg de ce unii profesori se comporta asa frumos in clasa. Nu stiu de ce dar tind sa cred ca nu avea motive sa minta cu nerusinare despre salariul sau.

Am mai observat ceva. Azi, pentru prima data, dupa ce s-a plans la noi si ne-a “pus totul pe tabla” fara ca noi (elevii) sa avem vreo vina, era total schimbat… parca s-a comportat altfel, mai calm, mai “gigea”, nu mai era omul ala crud care te facea “catastrofa” si “mortaciune” din 30 in 30 de secunde… In fine, apoi si-a revenit.

Asta se face la un liceu bucurestean in clasa a 10-a intr-o ora de geografie… in 2008 (suna a viitor, inca am ramas in 2007 eu)… Se preda despre probleme materiale (?) ale profesorilor.

Ce sa-i mai ceri acestui om? Acestui individ… cum ar zice el.

Azi am invatat ca:

Profesor: Cat dureaza fluxul?
Copilas: Cateva minute.

si

Copilas: De ce Coca-Cola inca isi face reclama, ea este cumparata oricum?

« liniste in clasa »

Profesor de antreprenoriala: Pentru ca… Cola e nociva!
Copilas: Si… ?
Profesor de antreprenoriala: Pai daca nu era nociva, nu-i faceau reclama. Ce, la paine face cineva reclama? NU… oricum se cumpara. Dar Cola e nociva.

Cum sa zici asemenea bazaconii?